Sfânta Mănăstire a Sfântului Ioan Teologul din Patmos constituie pentru întreaga creştinătate un important loc de pelerinaj, fiind considerată cea mai importantă mănăstire din Marea Egee. Totodată, împreună cu Peştera Apocalipsei şi regiunea Capitalei Patmosului – Hora – constituie Monument al Moştenirii Universale UNESCO.

Sfânta Mănăstire a Patmosului a fost întemeiată de Cuviosul Hristodul. În perioada stăpânirii arabe, Patmosul rămâne aproape pustiu. În anul 1088 Hristodul, un monah înzestrat şi instruit, cere şi primeşte de la împăratul bizantin Alexie I Comnenul întreaga insulă cu scopul de a întemeia o mănăstire în cinstea Sfântului Evaghelist Ioan.

Cuviosul Hristodul rămâne în Patmos până în anul 1118, când incursiuni ale piraţilor arabi îl constrâng să părăsească insula. Viziunea lui continuă însă să inspire pe unii monahi luminaţi, care-i continuă opera în veacurile următoare.

Din acele momente începe o uimitoare dezvoltare a sfintei insule a Patmosului. Întemeierea Mănăstirii Sfântului Ioan Teologul a însemnat naşterea unui centru cultural, duhovnicesc şi de închinare care constituie un punct de referinţă pentru întreaga lume creştină.

Zidită pe vârful unui mic munte în jurul căruia s-a construit capitala de azi, Mănăstirea domină întreaga insulă. Descoperiri arheologice dau mărturie că ea a fost zidită pe locul unui vechi templu al Artemidei şi a unei basilici paleocreştine.

Mănăstirea este înconjurată de o incintă dreptunghiulară neregulată, cu rol de apărare, care datează, succesiv, de la sfârşitul veacului al XI-lea până în veacul al XVII-lea. Din perioada bizantină se păstrează biserica mare (catholiconul), trapeza şi chiliile.

Paraclisul Maicii Domnului din partea de miazăzi a catholiconului, cu faţada dreptunghiulară, este decorat cu fresce importante care datează din ultimii ani ale veacului al XII-lea. La sud-vest de biserica mare se află paraclisul Cuviosului Hristodul, în care se găseşte lacra cu moaştele sale şi care datează de la începutul veacului al XVII-lea. Trapeza, aflată în ungiul de nord-est al bisericii mari, este împodobită cu fresce vestite. Se păstrează de asemenea mesele de marmură pe care mâncau monahii.

Chiliile sunt înşirate pe latura de sud a incintei fortificate. În Mănăstire întâlnim de asemenea paraclisuri din timpurile post-bizantine: al Sfântului Vasile, al Sfântului Nicolae, al Sfintei Cruci, al Înaintemergătorului, al Sfinţilor Apostoli (1603). Două paraclisuri mai mici se află în afara incintei Mănăstirii: cel al Sfântului Gheorghie şi cel al Sfântului Onufrie (1611).

Sfânta Peşteră a Apocalispei

Peştera Apocalipsei se află în insula Patmos, apoximativ la jumătatea drumului de la portul Skala la Hora (Capitala insulei). Înăuntrul peşterii stânca s-a crăpat şi din ea, prin trei crăpături mai mici, care simbolizează Sfânta Treime, se auzea glasul lui Dumnezeu când, la sfârşitul veacului întâi, îi insufla ucenicului iubit al lui Hristos, Evanghelistul Ioan, care era surghiunit pe insulă împreună cu ucenicul său, Sfântul Prohor, textul Apocalipsei.

Sfânta carte a Apocalipsei, care întregește Sfânta Scriptură, este o scriere importantă pentru întreaga lume creştină.

Peştera a fost trasnformată în locaş de închinare de către întemeietorul Mănăstirii Patmosului, Cuviosul Hristodul. În zilele noastre, de la intrare se coboară destule trepte pentru a se intra mai întâi în mica biserică încorporată peşterii. În dreapta se poate admira spaţiul impunător al peşerii.

Telefonul Mănăstirii: +30 22470-20800.