Una dintre cele mai cunoscute și mai prețuite mânăstiri ale Cretei, mânăstirea istorică Prevelis, străjuiește într-un loc împădurit, cu o vegetație bogată, de la sud de Rethymnos, spre apus de gurile Râului Mare (sau Kurtaliotis).

Sunt de fapt două mânăstiri deosebite aflate la o distanță de 1,7 km. una de alta: Mânăstirea de jos, a sfântului Ioan Înaintemergătorul și Mânăstirea de pe culme, a sfântului Ioan Teologul.

Cel dintâi așezământ pe care-l zărește vizitatorul care vine dinspre Rethymnos este Mânăstirea de jos, aflată în ruină. Întemeiată prin veacul al XI-lea sau al XII-lea, ea este așezată lângă Râul Mare, aproape de podul în arcadă zidit acolo de monahi în veacul al XVIII-lea. În vechime mânăstirea era locuită în tot timpul anului deoarece întinderile dimperjur erau ideale pentru culturi și pentru creșterea animalelor. Cu toate acestea ea a fost părăsită din pricina distrugerilor și jefuirilor repetate din partea feluriților cuceritori.

Mânăstirea de pe culme, a sfântului Ioan Teologul, a avut o soartă diferită, ea ființând astăzi ca mânăstire de monahi, fiind deschisă spre vizitare. Întemeiată în veacul al XVI-lea, ea este zidită pe o culme pietroasă care oferă o priveliște unică spre mare. Ansamblul clădirilor este zidit în forma literei U având în mijloc biserica mânăstirii închinată sfântului Ioan Teologul și Buneivestiri a Născătoarei de Dumnezeu. Catapeteasma este de o frumusețe deosebită.

În anii stăpânirii turcești, în 1646 și în 1770, mânăstirea a fost distrusă. În anul 1670 ea a fost restaurată de Acachie Prevelis, de la care se presupune că și-a luat și numele. Mânăstirea Prevelis și-a legat numele de luptele de eliberare a Cretei din diferite vremi, monahii acesteia luând parte activă la ele, fapt pentru care așezământul a plătit în multe rânduri un preț greu.

Unul dintre egumenii mânăstirii, Melchisedec Țuderos (1803-1823) a devenit o personalitate a insulei, el fiind membru al Eteriei și principal organizator al Revoluției de la 1821 în Creta. A luat parte personal la lupte și a căzut ucis ca un erou în 1823. Drept pedeapsă, turcul Psarosmailis năvălește apoi asupra mânăstirii și o distruge.

A căzut atunci în mâinile turcilor Sfânta Cruce a mânăstirii, care are în postamentul ei lemn din Cinstita Cruce a Domnului, pe care ei au vândut-o unor pirați genovezi. Prin minune, în noiembrie 1823, corabia acestora s-a oprit deodată pe când plutea în dreptul țărmului mânăstirii, în ciuda vântului prielnic. Corabia nu s-a putut urni din loc vreme de trei zile până ce pirații n-au predat monahilor Crucea furată. Nil Moscovitul, noul egumen, restaurează Mânăstirea de pe culme și reorganizează vechea școală precum și școala numită «a Sfântului Duh». În anul 1850 mânăstirea își ia sarcina să zidească podul arcuit de peste Râul Mare și podul de la Burtzuku, care încântă și astăzi pe privitori. În anul 1866 mânăstirea oferă din nou refugiu revoluționarilor, 14 monahi ai ei luând parte la lupta armată. Pentru aceasta, în 1867, mânăstirea estre distrusă în întregime de oștile lui Resit pașa. Rezidirea ei începe în 1897.

În 1941, după căderea Cretei și instaurarea ocupației germane, în mânăstire au fost concentrați peste 5000 de soldați ai puterilor aliate în așteptarea submarinelor care aveau sa-i ducă de la Prevelis în Africa. În același an, pe 25 august, germanii distrug mânăstirea și-i încarcerează pe mulți dintre monahi în închisorile de la Hania, de unde se vor întoarce la mânăstire abia în 1943.

Germanii răpesc Cinstita Cruce din mânăstire pentru a o trimite în Germania. Însă în chip minunat, la 13 septembrie, avionul care avea să o transporte n-a putut decola cu nici un chip până ce germanii n-au predat Sfânta Cruce direcției de poliție din Hania.

Un supraviețuitor al celui de-al Doilea Război Mondial, veteranul australian Geoffrey Edwards, în semn de recunoștință pentru ospitalitatea arătată de monahi după căderea Cretei, avea să întemeieze în anul 1979 lângă Perth, în sud-vestul Australiei, Mânăstirea sfântului Ioan de Prevelis.

Nici în zilele noastre mânăstirea n-a fost ocolită de distrugeri: în anul 1980 Mânăstirea de jos a fost profanată de persoane rămase necunoscute care au acoperit cu lozinci despre droguri și cu desene unele din chipurile sfinților.

Multe dintre sfintele odoare ale mânăstirii se află expuse astăzi într-un muzeu frumos organizat. Pentru forța duhovnicească și viața ei liturgică mânăstirea aceasta eroică se bucură de prețuirea și cinstirea întregii Crete și a miilor de vizitatori care-i trec pragul.

Mânăstirea se află la 36 de km. depărtare de Rethymnos iar lângă mânăstire se deschide canionul care duce în Marea Libiei, la capătul căruia se află renumita plajă de la Prevelis și pădurea de finici unică în Europa.

Telefonul mânăstirii: (+30) 28320 41444.